Invitarea CODRUTEI KOVESI la Comisia Parlamentara - Mult zgomot pentru nimic.

    Asistăm zilele acestea la asaltul total al penalilor asupra Justiției și, în mod special, asupra vârfului de lance al acesteia, DNA, care le dă bătăi de cap de atâta timp. În acest asalt, aceștia folosesc un arsenal de "arme neconvenționale" din care cea mai utilizata e dezinformarea creată prin bruiaje informaționale provocate de televiziunile aservite, sau prin "petarde" de deturnare a atenției gen "Soroș e de vină, de la el pleacă totul". 

    Dar cea mai elaborată "petardă" la care participă și instituțiile statului începând cu Parlamentul, Ministerul Justiției și, ultima pe listă cu voia Dvs, Curtea Constituțională, este "petarda" care o vizează pe șefa DNA - Laura Codruța Kovesi.

   Totul a pornit după ce jurnalistul penal Dan Andronic a povestit că în seara scrutinului de acum 8 ani, în casa lui Gabriel Oprea a avut loc o întâlnire de taină, la care ar fi participat Gabriel Oprea, Laura Codruța Kovesi, șeful SRI George Maior, și adjunctul său Florian Coldea. Dacă ne luăm însă după declarațiile lui Onțanu (aici), mie îmi miroase mai degrabă a conspirație Daddy-Băse care din adversari politici au devenit frați de cruce întru doborârea dușmanului comun LCK.

    Mai întâi, Băsescu îl pune pe prietenul său Dan Andronic să arunce "petarda", apoi Dragnea o preia și o pasează Comisiei Parlamentare înființata ad-hoc pentru anchetarea Codruței. În paralel, Ministrul Justiției, inițializează procedura de verificare a activității DNA, în speranța că LCK îi va cădea în plasa. Numai că aceasta nu cedează, refuzând de mai multe ori să se prezinte la Comisia Parlamentară, pentru ca legea n-o obligă. Nici penalii nu se lasă și întorc "petarda" în Parlament pentru ajustări, materializate printr-o lege de modificare a statutului deputaților și senatorilor, în încercarea disperată de a o obliga pe LCK să se prezinte la comisie. De aici intra în scena și Curtea Constituțională, care în acest an a dat o serie de decizii controversate și chiar neconstituționale (vezi aici) și care acum preia "petarda" de la Parlament în urma sesizării PNL privind neconstituționalitatea Legii care completează art.9 din L.96/2006 (Statutul deputaților și senatorilor), aruncând o perdea de fum pentru a masca faptul că obligarea procurorului șef DNA de a se prezenta la Comisia Parlamentară este neconstituțională conform propriilor decizii anterioare.

    În treacăt fie spus, motivația PNL este vulnerabilă pentru că se referă la modificările aduse art.9 în totalitatea lor și nu în mod punctual la alin.(6) care reprezintă punctul nevralgic al legii prin neconstituționalitatea sa. Concret:

• Art.9-alin.(6) arată astfel:  Refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informațiile solicitate sau de a pune la dispoziția acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deținute utile activității comisiei, poate fi considerat ca obstrucționare sau împiedicare a aflării adevărului și poate constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală
• Motivarea sesizării PNL:  ...este nelegală reglementarea unor proceduri de citare sau invitare în cadrul comisiei de anchetă a unor terțe persoane care nu au legătură cu punerea în aplicare a drepturilor și obligațiilor derivate din statutul de senator sau deputat.

De ce este alin.(6) punctul nevralgic al legii?    Pentru că nu are efect juridic asupra persoanelor care nu se află într-un raport de drept constituțional cu Parlamentul , întrucât Curtea Constituțională s-a pronunțat anterior asupra acestui aspect prin DECIZIA nr. 317 din 13 aprilie 2006 la paragraful 6: "...dreptul comisiei de anchetă de a invita orice persoană care are cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza ce formează obiectul activității comisiei, obligația oricărei persoane care are asemenea cunoștințe ori deține mijloace de probă pentru a le înfățișa comisiei, precum și obligația instituțiilor și organizațiilor de a răspunde solicitărilor sale, sunt neconstituționale deoarece obligațiile sunt stabilite în sarcina unor persoane fizice și juridice din afara Senatului, în lipsa unor raporturi de drept constituțional."

    Curtea Constituțională s-a pronunțat, de asemenea, și asupra obligativității persoanelor invitate la comisiile parlamentare de a se prezenta la acele comisii, prin DECIZIA nr. 1231/2009: "...în fața comisiilor de anchetă, în mod obligatoriu, trebuie să compară numai subiectele de drept care se află în raporturi constituționale specifice cu Parlamentul potrivit titlului III, cap. IV din Constituție, intitulat Raporturile Parlamentului cu Guvernul. Alte subiecte de drept pot fi invitate să ia parte la dezbaterile din fața comisiilor de anchetă, fără a exista însă vreo obligație corelativă din partea acestora de a da curs invitației."

    Însuși dreptul comisiei de anchetă de a cita orice persoană, contravine mai multor dispoziții constituționale așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin DECIZIA Nr.45 din 17 mai 1994: "... Anumiți demnitari și funcționari publici nu pot fi însă controlați prin comisiile de anchetă deoarece Constituția, stabilind raporturile juridice dintre autoritățile publice, instituie reguli distincte... Totodată, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii [art.123 alin.(2) din Constituție]... Orice dispoziție regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător în fața unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispozițiile constituționale care stabilesc, chiar dacă implicit, separația puterilor în stat și, desigur, independența judecătorilor și supunerea lor numai legii. De asemenea, citarea unui cetățean în fața unei comisii parlamentare, ca martor sau în orice altă calitate, contravine dispozițiilor constituționale privind libertățile cetățenești și justiția. Desigur, nimic nu împiedică comisiile parlamentare să invite anumite persoane pentru a da relații în legătură cu obiectul anchetei."

De ce este vulnerabilă motivarea sesizării PNL?    Pentru că atacă modul de reglementare a unor proceduri și nu conținutul neconstituțional al acestor proceduri. (E ca și cum ar fi judecat un hoț pentru modul de operare și nu pentru fapta în sine). Consecința este mai mult decât firească: Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate formulată și a constatat că prevederile Legii sunt constituționale, în raport de criticile de neconstituționalitate formulate. Deci Curtea nu a soluționat conținutul Legii (pentru că nu i s-a solicitat acest lucru) ci criticile de neconstituționalitate formulate de PNL asupra modului de reglementare a procedurilor, ceea ce i-a oferit Curții posibilitatea să cosmetizeze "petarda" de care vorbeam mai sus astfel încât să creeze senzația că, prin respingerea sesizării PNL, s-a dat avizul de constituționalitate al Legii și astfel să poată fi trase la răspundere persoanele care nu se prezintă la comisiile parlamentare, ceea ce este fals.

    Însăși motivația Curții reiterează faptul că soluția a vizat modul de reglementare al propunerii legislative (prin lege și nu prin regulament parlamentar) care NU implică obligativitatea prezentării la audieri a oricărei alte persoane dacă aceasta nu acceptă să fie audiată: "Curtea a constatat că propunerea legislativă a fost elaborată cu luarea în considerare a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale (Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, Decizia nr.1231 din 29 septembrie 2009), reglementând, prin lege, și nu prin regulament parlamentar, posibilitatea invitării, de către comisia de anchetă, a oricărei alte persoane (străine raportului constituțional dintre Parlament și Guvern), care poate avea cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activității comisiei și care acceptă să fie audiată." (Comunicat de presă al Curții Constituționale din 14 iunie 2017)

    În concluzie, penalii încearcă prin orice mijloace să îngenuncheze Justiția, declarând război total DNA-ului, abandonând treburile țării și lansând în spațiul public tot felul de "petarde" care fac mult zgomot pentru nimic. Și toate acestea pentru un singur om, pentru Penalul Suprem, pentru Mafiotul Absolut, pentru cel care vrea să dețină puterea totală trecând peste cadavre, sfidând legile țării sau modificându-le pentru a-și atinge scopul și pentru a scăpa de brațul legii, aruncând România în aer și uitând că a mai existat un dictator care s-a crezut atotputernic și care a sfârșit cum a sfârșit. 
    Acest mafiot și-a asigurat spatele înconjurându-se de oameni de teapa lui pe care i-a plasat în Parlament, în Guvern și printre judecătorii din Curtea Constituțională, singura redută care-i mai stătea în cale fiind Justiția, unde n-a reușit să plaseze decât câteva "cârtițe"

    Însă încercările penalilor sunt zadarnice pentru că în fața lor se află doamna de fier a Justiției iar în spatele ei ne aflăm noi, cei mulți, care susținem statul de drept, Justiția, valorile democrației occidentale și un lucru e sigur: PESTE NOI NU SE TRECE !

#rezistăm #schimbăm #învingem

Scrisoare deschisă către Curtea Constituțională

Dragă Curte Constituțională,

    Mă număr printre cetățenii acestei țări care urmăresc cu îngrijorare evoluția situației politice din România și care asistă neputincioși la disoluția statului de drept în Romania provocată de politicienii corupți și penali care au invadat structurile statului susținuți de grupuri de interese ce și-au împărțit țara ca pe propria moșie.

    Cum a fost posibil așa ceva când avem o Constituție care stipulează că România e un stat de drept, când avem o Curte Constituțională care veghează ca toate legile să se încadreze în limitele Constituției în calitate de 'garant al supremației Constituției', când avem un Parlament ales de cetățenii acestei țări prin alegeri libere și democratice și pe care îi reprezintă, fiind 'organul reprezentativ suprem al poporului român' asa cum prevede Constituția, când avem o Justiție independentă, nesubordonată politicului, că așa o cere Constituția ('judecătorii sunt independenți și se supun numai legii'), când avem un Președinte ales prin vot direct conform Constituției și care 'veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice' ?

    Cum a fost posibil așa ceva, dragă Curte Constituțională? Vă întreb pentru că toate drumurile duc la Constituție și cine poate să ne lămurească mai bine ca Dvs. dacă situația din România se datorează sau nu unor acțiuni neconstituționale ale factorilor implicați sau a unei Constituții care conține unele prevederi ambigue care pot duce la interpretări.

    De exemplu:
- Art.39 din Constituție prevede că 'mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic...'. Acest articol face parte din Cap.II-Drepturile si libertățile fundamentale, deci ceea ce prevede el este unul din drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituție. Fiind un drept fundamental, nu poate fi negociat. Și totuși, statul român, prin instituțiile sale și prin legi specifice, negociază acest drept: 'Adunările publice - mitinguri, demonstrații, manifestații, procesiuni și altele asemenea... se pot organiza numai după declararea prealabilă prevazută de prezenta lege' (Legea 60/1991-art.1). Ce se întâmplă dacă nu este declarată la organele competente o demonstrație pașnică garantată de Constituție? Va fi aplicată legea mai presus de Constituție ?
    În acest caz, Parlamentul care a emis această lege ce îngrădește drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor, garantate de Constituție, mai poate fi considerat organul reprezentativ suprem al poporului român ?
    Alt exemplu:
- Art.72-al.(1) din Constituție definește imunitatea parlamentara într-o formă asemănătoare cu prevederile din alte constituții europene (Italia, Franța, Germania, Spania), fiind o definiție clară și fără echivoc: 'Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului'. Prin această prevedere din Constituție se garantează calitatea de parlamentar ca reprezentant al poporului și nu faptele extraparlamentare ale acestuia. În schimb, al.(2) și (3) ale acestui articol, deși fac parte din articolul prin care se definește imunitatea parlamentară, soluționează în fapt chestiunea garanțiilor procesuale ale libertății individuale a parlamentarului ceea ce poate crea confuzie (sursa: aici). Primii care au profitat de această confuzie au fost chiar parlamentarii care au încercat modificarea Legii 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor în sensul că Parlamentul se poate pronunța asupra calificării juridice a faptei imputate sau asupra temeiniciei acesteia în cazul solicitărilor Justiției de urmărire penală sau de trimitere în judecată a unui parlamentar.
    Modificarea a fost declarata neconstituțională la sesizarea fostului președinte T.Băsescu dar au existat și judecători care au avut opinie separată (Dorneanu, Pivniceru, Lăzăroiu si Tudorel Toader) pentru care pronunțarea Parlamentului într-o speță juridică nu reprezintă încălcarea separației puterilor în Stat (!?) (sursa: aici)
    Dragă Curte Constituțională, exemplele de mai sus arată că actuala Constituție este pe alocuri depășită și crează confuzie dar și oportunități de interpretare "politică" a acesteia, oportunități pe care politicienii versați nu le ratează. Acest fapt nu ar crea probleme într-un Stat de Drept cu o Curte Constituțională gata oricând să apere Constituția, dar ce se întâmplă când însăși Curtea Constituțională interpretează "politic" prevederile constituționale ?
    Pentru că, da, Onorată Curte Constituțională, dvs. ați operat undeva pe la marginea Constituției, dacă nu chiar în afara ei, în majoritatea deciziilor luate în cursul anului curent profitând "profesional" de lipsurile acesteia.
   Concret:

I - Decizia nr.63 din 8 februarie 2017 referitoare la cererile de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională dintre Guvern și Parlament (formulată de CSM), respectiv dintre Guvern si Autoritatea Judecătorească (formulată de Președintele României) în legătură cu emiterea OUG13.
Motivația CSM: conflictul dintre Guvern și Parlament este generat de arogarea de către Guvern a competenței de legiferare în domeniul legii organice (contrar art.115-al.1 din Constituție), întrucât conținutul ordonanței se referă la un domeniu ce poate fi reglementat doar prin lege organică (conf.art.73-al.3h din Constituție) de către Parlament.
Concluzia CCR: decizia Guvernului de a adopta Ordonanța de urgență nr.13/2017... nu poate fi calificată ca un act de arogare a unor puteri, atribuții sau competențe care, potrivit Constituției, aparțin Parlamentului. Este evident că Guvernul exercită în acest fel o competență proprie prevăzută în mod expres de prevederile art.115 din Legea fundamentală.
    Ceea ce se omite în mod voit, dragă Curte Constituțională, este faptul că art.115-al.(1) prevede competențe limitate pentru Guvern (ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice) adică exact ce reclama CSM, de unde se vede clar că decizia CCR este una "politică" - de protejare a guvernului PSD în fața Constituției.

II - Decizia nr.68 din 27 februarie 2017 referitoare la cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Guvernul României și Ministerul Public (formulată de Președintele Senatului) în legătură cu ancheta penală a DNA asupra acțiunilor ilegale ale Guvernului în emiterea OUG13.
Motivația Preș.Senat: conflictul dintre Guvern și Ministerul Public este generat de acțiunea procurorilor de verificare a oportunității și circumstanțelor elaborării proiectului de act normativ.
Motivația DNA: nu există un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Ministerul Public, reprezentat de DNA, întrucât efectuarea de cercetări într-o cauză penală cu privire la posibile fapte de corupție în legătură cu adoptarea unor acte normative se realizează în baza competențelor proprii, prevăzute în mod expres de lege.

Concluzia CCR: prin verificarea circumstanțelor în care a fost adoptată OUG13/2017..., Ministerul Public... și-a arogat competența de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal, ce poate conduce la un blocaj instituțional din perspectiva dispozițiilor constituționale ce consacră separația și echilibrul puterilor în stat.
    Din nou, stimată Curte Constituționala, ați apelat la o manevra "politică" de deformare a realității prin care, pornind de la o ipoteză falsă (și anume, că DNA a verificat oportunitatea și circumstanțele elaborării unui act normativ), ați tras o concluzie logică ce ar fi putut fi valabilă dacă și ipoteza inițiala ar fi fost adevărată. (mai multe detalii aici)

III - Decizia nr.304 din 4 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 din Legea nr.90/2001 privind sintagma „nu au suferit condamnări penale” (formulată de Avocatul Poporului)
Motivația Av.Poporului care, în esență, ar suna cam așa: "De ce sunt discriminați membrii Guvernului care nu pot ocupa funcții în administrativ dacă au avut condamnări penale, în timp ce Președintele țării și membrii Parlamentului sunt avantajați pentru că legea nu prevede și pentru ei ceva asemănător ?".
    Ignorând această motivație puerilă a Av.Poporului, CCR a luat o decizie logică și anume, respinge ca inadmisibilă excepția de constituționalitate ridicată de Av.Poporului.
    Ciudat însă la această decizie a CCR este faptul că, deși a respins cererea Av.Poporului, Curtea își depășește atribuțiile constituționale stabilind obligația Parlamentului și Consiliului Legislativ de a ”unifica legislația” în materie, chiar dacă în textul motivării, CCR afirmă în mod corect că nu este competentă să controleze pretinsa lipsă de coerență legislativă.(a se vedea și Opinia concurentă a judecătoarei Livia Stanciu, opinie care a dispărut de pe site-ul CCR chiar în timp ce redactam articolul, dar pe care am reușit s-o salvez înainte de dispariție).
    O altă ciudățenie a acestei decizii este opinia separată a unui grup de 3 judecători (Valer Dorneanu, Marian Enache, Simona-Maya Teodoroiu) care aproape a copiat la indigo motivația Av.Poporului: "... Prin impunerea acestei condiții legale, se produce o discriminare a dreptului cetățenilor români care doresc să acceadă la funcția de membru al Guvernului, în raport cu cei care doresc să acceadă la demnitatea de Președinte al României/ deputat/ senator". Fiecare judecător este independent și are dreptul la o opinie separată dar, dacă privim la trecutul politic al unora dintre judecători, constatăm că numai cei care au tranzitat pe la PSD au altă opinie față de majoritate. Ciudat este însă că însuși președintele CCR care semnează această decizie, semnează și opinia separată ceea ce este de domeniul absurdului să susții două opinii total opuse (NB: și această opinie a dispărut de pe site, probabil pentru că semnatarii și-au dat seama de ridicolul situației, dar acest fapt plasează CC în zona penalului pentru falsificare de documente oficiale publicate în Monitorul Oficial al României).

IV - Decizia nr.392 din 6 iunie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.248 din CP din 1969, ale art.297 alin.(1) din CP și ale art.13.2 din Legea nr.78/2000 (formulată de Bombonica Prodan)
Motivație Bombonica P.: "...dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât legiuitorul nu a reglementat un prag valoric minim al 'folosului necuvenit', al 'pagubei patrimoniului', respectiv al 'pagubei' în cazul infracțiunii de rezultat care este abuzul în serviciu și care, astfel, să o delimiteze de celelalte forme de răspundere penală, iar în ceea ce privește dispozițiile art.248 din Codul penal din 1969, acestea sunt neconstituționale (!?) în măsura în care prin sintagma 'îndeplinește în mod defectuos' din cuprinsul acestora se înțelege 'îndeplinește prin încălcarea legii'...".
Concluzia CCR contrazice motivația autoarei sesizării întrucât deformează soluția dată de CCR prin Decizia nr.405 din 15 iunie 2016 (concret, paragraful 65 al deciziei respective): "...dispozițiile art.248 din CP din 1969 sunt constituționale în măsura în care prin sintagma 'îndeplinește în mod defectuos' din cuprinsul acestora se înțelege 'îndeplinește prin încălcarea legii'...", restul excepțiilor fiind respinse ca inadmisibile sau neîntemeiate.
    Deși decizia aceasta este aparent corectă, motivația soluției de inadmisibilitate referitoare la art.297(1) CP este ambiguă și în afara cadrului legal, Curtea depășindu-și atribuțiile constituționale și generând astfel un conflict juridic de natură constituțională între CCR și Parlament, unic în analele dreptului intern și internațional.
    Este vorba de paragraful 56 din decizia respectivă care inițial conține un adevăr izvorât din Constituție: "...Dată fiind natura omisiunii legislative relevate, Curtea Constituțională nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera exclusivă de competență a legiuitorului primar sau delegat...". Continuarea paragrafului este însă în totală contradicție cu cele statuate anterior, ducând atât la confuzie cât și la extinderea atribuțiilor CCR dincolo de limitele constituționale: "... Curtea subliniază că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu ...". Ambiguitatea soluției din acest paragraf este evidentă și constă în aparenta respectare a Constituției de către CCR prin declinarea competenței, pe de o parte, și arogarea competenței în domeniul legislativ prin emiterea unei soluții cu putere de lege, pe de alta parte. Din această cauză, chiar judecătoarea Livia Stanciu a avut o opinie concurentă bine documentată și argumentată care, în esență, opina că "...motivarea soluției de inadmisibilitate trebuia să se limiteze strict la susținerea dispozitivului, având în vedere regimul juridic al cauzelor de inadmisibilitate, precum și specificul efectelor juridice ale deciziilor CCR...Curțile Constituționale nu fac politica legislativă, nu creează legi, ele doar asigură supremația Constituției în limitele competenței date de legiuitorul constituant...". Judecătoarea Livia Stanciu remarca și o altă ambiguitate a soluției exprimate în par.56, și anume că soluția de inadmisibilitate este în contradicție cu arogarea competenței de către CC care ar fi trebuit să fie exprimată numai în cazul unei soluții de acceptare a excepției.
    Dragă Curte Constituțională, sunt stupefiat și derutat de motivația soluției date în cazul pragului valoric care, deși nu admite solicitarea formulată de Bombonica, "admite" totuși ca legislativul să reglementeze în mod obligatoriu acest prag. Ne aflăm într-un joc de-a "alba-neagra" în care latura 'politică' a deciziilor Curții Constituționale a avut din nou de câștigat.

V - Hotărârea nr.1 din 22 iunie 2017 privind regulile de redactare a opiniei separate sau concurente.
(adoptată de plenul Curții Constituționale)

    Mai mult decât atât, această latură 'politică' a Curții și-a arătat și fața ei totalitară și, implicit, neconstituțională, în momentul în care o Hotărâre post-factum a plenului CC sub conducerea președintelui CC - prof.univ.dr.Valer Dorneanu, a statuat noi reguli de redactare a opiniilor separate sau concurente ceea ce a avut drept efect ca opinia concurentă a judecătoarei Livia Stanciu "să nu se publice în Monitorul Oficial sau pe pagina de internet a Curții și nici să nu se atașeze la dosarul cauzei".
    De ce e totalitară această Hotărâre?
    - Pentru că Președintele Curții a impus o hotărâre la data de 22.06 a.c. ale cărei prevederi nu puteau fi cunoscute și aplicate în data de 06.06 când a fost emisa Decizia nr.392, astfel încât să se justifice aplicarea sancțiunilor prevăzute în hotărârea respectivă, și acest lucru este evident abuziv.
    De ce e neconstituțională această Hotărâre?
   - Pentru că Art.15(2) din Constituție prevede că

"Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.", ceea ce nu este cazul aici;

    - Pentru că Art.145 din Constituție prevede că

"Judecătorii Curții Constituționale sunt independenți în exercitarea mandatului lor...", iar această Hotărâre îngrădește independența judecătorilor;

    - Pentru că Art.59(3) din Legea 47/1992-privind organizarea si funcționarea CC prevede că
"Judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată. Cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă. Opinia separată și, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia", iar Hotărârea acesta nu poate modifica o Lege pentru că CC s-ar substitui legislativului.

° ° °

    Mult iubită și stimată Curte Constituțională, permiteți-mi să vă anunț cu respect că ați devenit neconstituțională prin deciziile luate în numele legiuitorului și anti-constituțională prin interpretarea 'politică' a prevederilor constituționale. Dvs. fiind ultimul decident asupra constituționalității legilor, vă înaintez următoarea sesizare:
- motivația dvs. din Decizia 304/04.05.2017 prin care, deși afirmați că nu sunteți competentă să controlați o pretinsă lipsă de coerență legislativă, stabiliți obligația pentru Parlament și Consiliul Legislativ de a unifica legislația, arogându-vă prerogativele legislativului, plus
- motivația dvs. din Decizia 392/06.06.2017 prin care, deși susțineți că nu aveți competența de a complini acest viciu normativ, subliniați în același timp că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim, arogându-vă prerogativele legislativului, plus 
- Hotărârea plenului CC din data de 22.06.2017 prin care statuați la art.3 că președintele CC poate dispune ca opinia separată sau concurentă, după caz, să nu se publice în Monitorul Oficial al României, ceea ce conduce în mod obligatoriu la modificarea art.59(3) din Legea 47/1992-privind organizarea și funcționarea CC, arogându-vă prerogativele legislativului,

prin toate soluțiile și hotărârile menționate, ați generat un 'original' conflict juridic de natură constituțională între Dvs. și puterea legislativă, stabilind modificări sau completări ale legislației existente care încalcă prevederile Art.61(1) din Constituție (Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării) și echilibrul puterilor în stat, respectiv, Art.1(4) din Constituție (Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.) și chiar dacă nu sunteți una din puterile în stat, prin asumarea prerogativelor uneia dintre puteri se perturbă echilibrul cu celelalte puteri.
    Având în vedere că acest conflict perturbă buna funcționare a Parlamentului, vă rog să soluționați cât mai urgent posibil deciziile dvs. contrare prevederilor constituționale și singura soluție în acest caz ar fi o ERATA prin care să vă asumați 'mea culpa'. O altă soluție ar fi să sugerați legiuitorului modificarea Constituției astfel încât să se alinieze la Deciziile și Hotărârile Dvs. care au generat conflictul menționat. În acest fel, nimeni și nimic nu va mai putea sta în calea Dvs. cu critici 'neîntemeiate' sau 'opinii separate'.
   Eu, ca cetățean care urmărește cu îngrijorare evoluția situației politice din România și care asistă neputincios la disoluția statului de drept în România, v-aș sugera o soluție mai onorabilă: DEMISIA în bloc a judecătorilor CC.
    Cu multă stimă și mândrie,
    Al Dvs.,
    C.Anastasiu.

#rezistăm #schimbăm #învingem

Măi Grindeane, măi Grindeane, Dragnea te-a făcut om mare?

    Cel care era condus de către Dragnea și Tăriceanu, ca la grădiniță, să-și ia în primire 'locul de joacă' de la Guvern, a devenit peste noapte erou național. 

    Măi să fie!
Așa repede s-au uitat zilele și nopțile petrecute în Piață când strigam "Hotii!!!! Hotii!!!!" sau "Jos Tăriceanu, Dragnea și Grindeanu!".
Așa repede s-a uitat de OUG13 emisă "noaptea ca hoții" de către Grindeanu și ai lui fără să clipească și fără să-i pese de cei 600.000 de români adevărați care au invadat străzile din România! Mai mult, tot el a apelat la jandarmerie să apere clădirea Monitorului Oficial de furia mulțimii revoltate în noaptea în care a trimis la publicare ordonanța respectivă. Grindeanu n-a contribuit cu nimic la anularea OUG13 ci din contra, prin șopârla neconstituțională inclusă în OUG14 ar fi contribuit fără remușcări la reînvierea OUG13 dacă nu erau acei români care să pună presiune pe penalii din Parlament.

Așa repede s-a uitat hărțuirea continuă a protestatarilor de către instituțiile aflate în subordinea Guvernului condus de Grindeanu care, prin aprobarea tacită a acțiunilor acestor instituții, a devenit complice.  (vezi aici)
Așa repede s-a uitat când cântam în Piață "Mai bine mort, decât comunist" pentru ca acum să ridicăm în slăvi un comunist sadea. Pentru că un comunist rămâne tot comunist chiar dacă intră în opoziție față de tovarășii lui. Desigur că nesupunerea lui Grindeanu lovește în plin grupul infracțional organizat, slăbindu-i rezistența în fața DNA și implicit ajutând mișcarea #rezist să-și atingă mai ușor obiectivele luptei anticorupție.

Dar de aici și pana la a proslăvi un reprezentant răzvrătit al pesediștilor este cale lungă.

    Spectacolul pe care îl vedem acum nu are nici o legătură cu spiritul #rezist, nu are de-a face cu guvernarea României, nu are de-a face cu lupta anticorupție. Este pur și simplu o mostră de ședință de partid comunist desfășurată în fața tuturor, găzduită fie de Guvern, fie de Parlament și prezentată de televiziuni, ședință la care participăm și noi fără voia noastră dar pe banii noștri.
Că este așa, ne-o dovedesc protagoniștii care se amenință reciproc cu dezvăluiri care mai de care ce au fost tăinuite până acum pentru că, deh, cine știe când vor folosi. Însuși Grindeanu nu se dezice de ideologia la care a aderat încă din tinerețe: "Eu sunt pesedist și voi rămâne pesedist", ba mai mult, îl somează pe Președintele Iohannis să-i garanteze că nominalizează tot un pesedist ca premier.

    Și ca să ne întărească convingerea că nu se poate detașa de gașca mafiotă din PSD, Grindeanu a reactivat un penal trecut pe linie moartă de propriul partid, înlocuind la Secretariatul General al Guvernului un om de încredere al lui Dragnea cu ex-premierul copy-paste VV Ponta.
"Grindeanu nu este altceva decât un monstru politic în stare de embrion" cum afirma, pe bună dreptate, Tudor Chirilă și va avea aceeași soartă ca toți politrucii care ne-au furat 27 ani de viață, 27 ani de libertate, 27 ani de demnitate. Nu merită empatia noastră pentru că în lupta lui pentru putere se sprijină pe alți penali care n-au avut loc la masa puterii ocupată de gașca de mafioți a lui Dragnea.
    E momentul să ne trezim și să nu le mai permitem mafioților ăstora să joace ping-pong cu România, dar pentru asta trebuie să știm ce vrem : să așteptăm pasivi și să le acceptăm jocul care va aduce la putere aceeași Mărie cu altă pălărie sau să provocăm o schimbare radicală prin alegeri anticipate profitând de degringolada din rândul pesediștilor.

#rezistăm #schimbăm #învingem

Avem o țară de vânzare! Cum o răscumpărăm?

   Bilanțul Guvernului Grindragnea la 100 zile de guvernare e pe cât de măreț (în viziunea PSD), pe atât de dezastruos prin efectele asupra societății. Dacă 'experții' pesediști au catalogat guvernul Cioloș drept "Guvernul zero", atunci actualul guvern ar trebui numit "Guvernul minus". 

   Atâta timp cât acest guvern s-a ocupat mai mult de două luni cu imunizarea penalilor în fața justiției, în mod special a penalului suprem, ignorând sau amânând obiectivele populiste din programul de guvernare, rezultatele guvernării nu puteau decât să se situeze mult sub limitele prognozate. 

   Încasările la bugetul statului scad în fiecare lună, în comparație cu aceeași perioadă a anului anterior și mult sub nivelul supraevaluat prognozat de programul de guvernare, punând în pericol resursa de alimentare a pensiilor și salariilor, adică principala sursă generatoare de voturi pentru PSD.
   În acest timp, 'aleșii poporului' își văd liniștiți de ale lor și fac ce știu ei mai bine: să fure, să mintă, să manipuleze, chiar dacă în țară viața se degradează pe zi ce trece. Cum să nu fure, să nu mintă sau să nu manipuleze dacă au cu cine și anume cu cei cărora le-au cumpărat conștiința, tăcerea, complicitatea, cu promisiuni ieftine sau cu un pumn de arginți fără ca aceștia să-și dea seama că sunt cumpărați cu proprii lor bani gestionați, după propriile interese si scopuri, chiar de cei pe care i-au votat.

   Iar dacă propriile promisiuni nu pot fi acoperite din veniturile țării, 'aleșii neamului' împovărează poporul cu împrumuturi externe, împrumuturi de care vor profita chiar ei înșiși, investind pentru viitorul lor (nu al nostru) prin pomenile electorale care au ajuns la scadență, prin cumpărarea instituțiilor statului căpușate cu oamenii lor de încredere plătiți cu bani grei din aceste împrumuturi și recompensați cu afaceri cu statul , împrumuturi care, in final, vor fi rambursate de noi înșine dacă mai avem zile, de fii și nepoții noștri în mod sigur. În primul trimestru al anului, Guvernul "minus" s-a împrumutat cu cca. 2335 mil € (sursa aici), pentru ca în luna aprilie împrumuturile cumulate lei+euro să se ridice la cca. 2750 mil.€, depășind într-o singură lună valoarea împrumuturilor dintr-un trimestru întreg (sursa aici)

   Faliment scrie pe fruntea României guvernată de incompetența născută din corupție și hoție, faliment e cuvântul de ordine al celor care au pus la pământ industria românească vânzând-o la fier vechi și acum încearcă să simuleze prosperitatea și bunăstarea prin împrumuturi fără acoperire în creștere economică, ce vor fi rambursate prin alte împrumuturi sau prin vânzarea până la epuizare a resurselor țării. Situația seamănă la indigo cu ce s-a întâmplat în Grecia iar revolta târzie a grecilor nu a mai putut salva țara de la faliment.

   Noi ce așteptăm ? Să ne dăm țara pe mâna acestor incompetenți care ne duc spre faliment și a  căror pregătire economică constă doar în afaceri personale pe banii statului care, ce credeți, sunt gestionați chiar de ei?

   Cât mai putem tolera acești paraziți care ne-au distrus învățământul și sistemul sanitar unde și-au implantat directori incompetenți dar obedienți, paraziți care ne-au subjugat mass-media pentru a-și deversa excrementele verbale, în casele noastre unde, culmea, se găsesc unii dintre cei obișnuiți cu statutul de întreținuți ai statului, care sa le digereze în simbioză perfectă cu cei care îi batjocoresc?

   Cât mai putem tolera ca Parlamentul nostru, care ar trebui să "producă" legi ce apără democrația, justiția, libertatea și drepturile cetățeanului, este capturat de acești paraziți care își fac propriile legi ca să le protejeze acțiunile penale și sa le asigure pensii speciale lor și urmașilor lor în timp ce pentru muritorii de rând nu există fonduri pentru pensii decente?
   Cât mai putem tolera un Avocat al Poporului care ar fi trebuit să apere drepturile cetățenilor în fața autorităților, dar care s-a vândut penalilor ca să rezolve numai problemele acestora pentru a-i scăpa de brațul legii?
   Oameni buni, nu mai stați pe gânduri! Ăștia nu pot fi alungați prin demonstrații pașnice, căci au obrazul atât de gros că nici măcar 600.000 de români ieșiți în stradă nu le-au afectat nesimțirea! Ăștia pot fi alungați doar cu forța și orice minut de întârziere înseamnă ani pierduți din viața noastră și a copiilor noștri. Dacă "somnul rațiunii naște monștri" atunci somnul națiunii naște dictatori care sunt tot un fel de monștri dar mult mai periculoși pentru ca nu distrug numai o persoană ci comunități întregi.

   ROMÂNE, ACUM ORI NICIODATĂ CROIEȘTE-ȚI ALTĂ SOARTĂ !
   

#rezistăm #schimbăm #învingem

Ciocu' mic Tudorele, Constituția e la putere !

   Am avut ocazia să văd la Comisia LIBE a Parlamentului European cum arăta pe vremuri un propagandist comunist, pentru că Tudorel Toader, fost procuror comunist, ne-a servit pe tavă această ocazie chiar miercuri în cadrul dezbaterilor pe tema democrației și justiției din România, în urma scandalului generat de OUG 13.

   Chiar în deschiderea discursului său, T.T. și-a elogiat, timp de 3 minute din cele 10 alocate, propria activitate ca să știe si Parlamentul European cu ce somitate are de-a face (cum, pe buna dreptate, remarcase și Mălin Bot aflat la Bruxelles împreuna cu un grup de protestatari #rezist). Că n-avea nici o legătura cu tema dezbaterilor era evident, dar trebuia indusă ideea că ceea ce va spune în continuare 'somitatea' vine de la  un specialist cu experiență în materie și ale cărui afirmații nu pot fi puse la îndoială. A urmat o înșiruire de fraze bine ticluite dar care ascundeau sau deformau de fapt esența:

- decizia pilot CEDO . 

   Reluând minciunile lansate pe piață de Dragnea și ai lui pentru a justifica necesitatea amnistiei, iată ce declara T.T. de la tribuna Parlamentului European: <<Avem 27.234 de deținuți în penitenciare. Avem perspectiva deloc plăcută a unei decizii pilot de la CEDO, o perspectivă deloc plăcută de a fi condamnați pentru încălcarea condițiilor de detenție.>> Însă adevărul este altul: decizia-pilot, generată de numeroase plângeri la CEDO ca urmare a condițiilor din închisori, va apărea abia în septembrie a.c. și nu va conține sancțiuni ci doar problemele pe care să le rezolve Statul Român în termen de 18 luni de la emiterea deciziei. Abia după aceea vor apărea sancțiuni pentru că dosarele vor fi redeschise dacă se constată că n-au fost luate măsurile din decizia-pilot. Ori, amnistierea deținuților nu e totuna cu îmbunătățirea condițiilor din închisori, deci n-are nicio legătură cu CEDO ci, mai degrabă, cu planul ascuns al penalilor de a pune pe butuci Justiția.. (adevarul despre decizia-pilot CEDO aici)

- ordonanța 13.

   O altă dezinformare grosolană a ministrului a fost cea legată de OUG13. Mergând pe linia partidului de guvernământ, cel care spunea ca are 'deplină independentă în Guvern și nu primește ordine de la nimeni' a facut o declarație sfidătoare la adresa protestatarilor, bagatelizând mesajul străzii: <<Ordonanța de urgență în sine nu a fost o problemă. Problema a fost poate de procedură: când și cum a fost adoptată. Societatea a reacționat la faptul că ordonanța a fost adoptată la 10-11 seara, ceea ce-i foarte adevărat și foarte nefiresc>>. Cât poate fi de independent un ministru care repetă și propagă în spațiul public minciunile celui care l-a numit la Justiție, ca și cum protestatarii au fost de acord cu ordonanța respectivă dar s-au revoltat pentru că a fost dată la miezul nopții. Nu, domnule 'somitate independentă', adevarul pe care-l ascunzi este că protestatarii n-au vrut 'spălarea de păcate' a corupților prin ordonanțe cu dedicație emise #noaptea-ca-hoții. Punct.

- decizia CCR privind anchetele DNA la Ministerul Justiției.

   După ce a criticat DNA că "a anchetat miniștrii care au participat la adoptarea oug13", T.T. a lăudat decizia CCR care l-a uns pe suflet și cum putea fi altfel atâta timp cât la conducerea CCR se află alt comunist plămădit din același aluat ca el : <<Curtea Constituțională a dat o decizie care mie îmi place foarte mult, o decizie de principiu prin care a statuat că legiuitorul are competența să aprecieze oportunitatea unei legi, că procurorul nu are competența să-i urmărească penal pe miniștrii care au libertatea să aprecieze când și cum adoptă un act normativ>>. În paranteză fie spus, decizia CCR falsifică realitatea pentru că DNA nu a cercetat sau urmărit penal miniștrii în timpul adoptării oug13 ci a luat declarații post-factum unor martori care au avut tangență cu ordonanța respectivă. Asupra constituționalității deciziei CCR s-au pronunțat atât juriștii cât și Lidia Stanciu prin opinia separată la decizia amintită, numai că pentru 'somitatea' noastră aceste mici amănunte nu au valoare pentru că nu se încadrează în linia partidului a cărui politică o susține și o duce mai departe.

- evaluarea Procurorului General și a Procurorului Sef al DNA.

   Un alt aspect, destul de grav în opinia mea, ar trebui remarcat în legătură cu ceea ce a urmat după decizia CCR și anume ingerința unei puteri a statului, cea administrativă, în actul de Justiție care aparține altei puteri a statului, cea judecătorească. Sub umbrela deciziei CCR, ministrul justiției pornește o acțiune de răzbunare asupra D-lui Augustin Lazăr - Procurorului General și a D-nei Laura Codruța Kovesi - Procurorul Șef al DNA. Și pentru ca toată acțiunea să pară legală, acesta începe să rostogolească pe piață mesaje de dezinformare pornite 'fie din necunoaștere, fie din ușoară rea-credință' ca să-l citez chiar pe dumnealui, dar mai mult ca sigur pornite din ordin (chiar dacă dânsul se chinuie să ne convingă că nu primește ordine de la nimeni).   La început, își justifică acțiunea prin faptul că Ministerul Public se subordonează ministrului justiției care are dreptul să evalueze activitatea managerială a Procurorului General și a Procurorului Șef  DNA. Total fals și iată de ce: 

   (a) subordonarea unei puteri a statului de către altă putere este contrară Constituției care prevede atât echilibrul puterilor în stat (art.1) cât și autoritatea (în sensul controlului nu al subordonării) ministrului justiției asupra activității procurorilor (art.132). 

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI ::

 Art.1(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

 Art.132(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.

   (b) evaluarea activității profesionale a procurorilor intră în exclusivitate în atribuțiile CSM așa cum este statuat în Legea 303/2004 (art.39) și detaliat în Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, iar din acest regulament nu rezultă niciun fel de drepturi sau obligații pentru ministrul justiției.

LEGEA 303/2004 ::

 Art. 39-(1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competență profesională și de performanță judecătorii și procurorii sunt supuși la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficiența, calitatea activității și integritatea, obligația de formare profesională continuă și absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, și modul de îndeplinire a atribuțiilor manageriale.

 Art.39-(6) Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor se aprobă prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

    Ulterior, în urma comunicatelor DNA și ale Parchetului General prin care este atenționat ministrul justiției că "actele și soluțiile dispuse de procurori sunt supuse controlului instanțelor de judecată, iar evaluarea profesională a procurorilor este realizată numai de către Consiliul Superior al Magistraturii", acesta revine cu precizări: <<Ministrul Justiției, în calitate de titular al propunerii de numire și revocare a procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție (art. 54 alin. 1 din Legea nr.303/2004), are dreptul și obligația de a verifica eficiența managerială și modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către procurori, conform art. 69 alin. 1 și 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară:>> . Aici apar două neadevăruri care-s prezentate în binecunoscutul stil de îmbrobodire ca și cum ar fi în litera legii:

   (1) Deși în art.54 din Legea 303/2004 se spune că Procurorul General și Procurorul Șef al DNA 'sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii',  legea nu stabilește nicio legătură între, pe de o parte, dreptul de a propune Președintelui numele celor doi procurori și, pe de altă parte, obligația de a verifica eficiența managerială a acestora sau, cu alte cuvinte, nu rezulta nici o obligație din dreptul de a propune procurori. Această legătură a fost făcută forțat de T.T. pentru a-și justifica acțiunea de verificare a celor doi procurori și pentru a masca faptul că obligația vine dintr-o pornire lăuntrică generată de ordinul primit de la partid.

   (2) În ceea ce privește dreptul de a verifica eficiența managerială a procurorilor, deși art.69 din Legea 304/2004 prevede că ministrul justiției poate exercita controlul asupra procurorilor, acest lucru nu poate fi făcut direct de către ministru ci prin procurori desemnați fie de Procurorul General, fie de Procurorul Șef al DNA, fie chiar de ministrul însuși. Mai mult decât atât, dacă s-ar face verificarea celor doi procurori șefi în baza acestei prevederi legale ar apare situația bizară când procurorii desemnați vor trebui să exercite controlul asupra propriilor șefi ceea ce ar pune sub semnul îndoielii obiectivitatea acestora.

    Din cele prezentate, rezulta o singura concluzie: 
MINISTRUL JUSTIȚIEI A ÎNCĂLCAT LEGEA 304/2004 PRIN EXERCITAREA CONTROLULUI ÎN MOD DIRECT ASUPRA CELOR DOI PROCURORI ȘI IMPLICIT, PRIN ACEST CONTROL DIRECT, A ÎNCĂLCAT PRINCIPIUL SEPARAȚIILOR PUTERILOR ÎN STAT STIPULAT ÎN CONSTITUȚIE GENERĂND ASTFEL UN CONFLICT DE NATURA CONSTITUȚIONALĂ DREPT CARE PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ȘI ÎCCJ AR TREBUI SĂ SESIZEZE CCR.

   D-le Tudorel Toader, ar fi posibil ca, în lipsa unei acțiuni a CSM în protejarea propriilor procurori, 'sa aveți inițiativa unei proceduri lăuntrice individuale privind modul în care v-ați poziționat la dispozițiile legale, constituționale și să vă dați demisia' așa cum le-ați sugerat celor doi procurori de rang înalt care stau în calea prietenilor dvs. infractori ? Dacă nu o faceți cât mai repede, s-ar putea să nu vă mai deosebiți de prietenii dvs. penali și ar fi păcat ca CV-ul dvs.de somitate în materie de drept penal să fie completat cu drepturile penalului.
   Până atunci, ciocu' mic!

#rezistăm #schimbăm #învingem

Surse:

• http://adevarul.ro/news/politica/ce-inseamnadecizia-pilot-cedo-romaniei-surse-iohannis-fiintrebat-consiliul-europei-despre-modificareacodurilor-penale-1_588804655ab6550cb8c637d4/index.html
• https://www.antena3.ro/actualitate/tudorel-toader-la-finalul-dezbaterii-pe-justitie-de-la-bruxelles-am-auzit-multe-inexactitati-404800.html
• http://www.agerpres.ro/politica/2017/03/22/tudorel-toader-la-bruxelles-oug-13-nu-a-fost-o-problema-in-sine-societatea-a-reactionat-la-modul-nefiresc-de-adoptare-14-09-40
• https://www.luju.ro/institutii/min-justitiei/stai-jos-luluta-nota-4-ministrul-justitiei-tudorel-toader-pune-la-punct-parchetul-lui-kovesi-care-a-sustinut-ca-procurorii-nu-pot-fi-evaluati-decat-de-csm-ministrul-justitiei-in-calitate-de-titular-al-propunerii-de-numire-si-revocare-a-procurorului-genera?pdf 
• Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
• Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
• https://www.ccr.ro/files/products/decizia_68+opinie.pdf